F40: cântecul de lebădă al lui Enzo Ferrari

---

La 90 de ani Enzo Ferrari era destul de supărat din cauză că furiile roşii nu prea îi făceau cinste în sporturile cu motor. Omul simţea că nu mai are de trăit mult şi ar fi vrut va Ferrari să fie icoana de pe peretele industriei auto. Planul era destul de simplu: Ferrari trebuia să pună cea mai rafinată tehnologie de curse într-o maşină cu drept de circulaţie pe drumurile publice. Aşa a apărut Ferrari F40, cântecul de lebădă a lui Enzo şi maşina cu care Ferrari celebra 40 de ani.

Ferrari F40 a fost produs între 1987 şi 1992 ca successor al modelului 288 GTO, fiind un coupe cu două portiere, motor central şi tracţiune spate. Din 1987 până în 1989 F40 era cea mai rapidă maşină de stradă din lume, iar până la ieşirea din producţie a rămas cel mai rapid Ferrari. S-a produs în 1315 exemplare din care fix 400 au fost vopsite în celebra nuanţă de roşu.

Caroseria a fost desenată de Pininfarina şi era construită din material revoluţionare la acea vreme: Kevlar, fibră de carbon şi aluminiu. Coefficient aerodynamic era exceptional, de doar 0.34, şi pentru a putea satisfice nevoia de aer a motorului practice F40 era un monopost cu caroserie. Maşina fusese zdravăn pusă la dietă şi nu avea nimic din ce nu era necesar pentru a face performanţă pe stradă (nici măcar covoraşe), în schimb avea geamuri din plastic iar catalizatorul a fost introdus doar pentru a se conforma legilor din SUA.

Performanţe:

• greutate: 1100 kg,
• putere: 471 CP/7000 rpm
• acceleraţie 0-100 km/h: 3,8 s (3.2 în configuraţie de curse)
• acceleraţie 0-160 km/h: 7,6 s
• acceleraţie 0-200 km/h: 11 s
• viteză maxima: 340 km/h, record mondial până în 1989 când a fost depăsit de RUF CTR “Yellowbird” care a atins 340 km/h. În 2006, un Ferrari F40 cu modificări minore la admisie a atins 364 km/h.
• motor: 2936 cc, V8, turbo

© 2010, Gabriel Baciu. Nu furati ca va spunem.

Pe aceeaşi temă: