Hyundai i30, drive-test scurt

Săptămâna trecută am primit de la Ţiriac Auto Bacău o invitaţie la Hyundai Open Days, invitaţie pe care am onorat-o mânat în principal de curiozitatea de a cunoaşte noul Hyundai i30. Programul aglomerat nu mi-a permis decât un drive-test scurt dar, chiar şi aşa, am putut să-mi formez o părere despre noul hatchback corean.

Hyundai a progresat enorm în ultima perioadă iar lucrul ăsta se vede din plin şi la Hyundai i30. Modelul a fost desenat în Germania dar nu arată deloc nemţeşte şi cred că este una dintre cele mai frumoase maşini din clasă. Designul este unitar şi parcă ar avea ceva influenţe italiene. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, aş putea parca oricând noul i30 lângă Alfa Romeo Giulietta fără să fac de ruşine maşina coreană, iar Giulietta e o maşină al naibii de frumoasă.

Hyundai i30 are şi un interior frumos desenat, cu materiale care vizual arată bine, mare parte din ele fiind şi plăcute la atingere. Ergonomia e a atent studiată în ciuda consolei centrale înguste care ar putea părea aglomerate. Avantajul consolei centrale înguste este că atât şoferul cât şi pasagerul dein dreapta vor avea o grămadă de spaţiu la nivelul genunchilor. Reglajele scaunelor sunt ample şi împreună cu posibilitatea de a regla volanul pe înălţime şi adâncime se crează premisa obţinerii unei poziţii de şofat optime. Scaunele nu excelează la capitolul suport lateral dar nici nu sunt plate, aş putea spune că mai degrabă sunt confortabile şi permit un acces uşor în ele. Mi-a plăcut şi faptul că sunt îndeajuns de multe spaţii de depozitare, unele din ele generos dimensionate, cum ar fi cele din partea de jos a consolei centrale şi cel din cotieră. Toţi ocupanţii maşinii vor avea îndeajuns spaţiul la cap iar cei din spate beneficiază de spaţiu mare şi la nivelul genunchilor. Portbagajul este generos chiar şi în condiţiile în care adăposteşte o roată de rezervă de dimensiuni normale, singurul dezavantaj e că designul maşinii a dus la obţinerea unui prag de încărcare înalt.

Eu am condus Hyundai i30 1.6 GDI de 135 CP şi cutie de viteze manuală cu 6 trepte. Motorul este un benzinar aspirat şi, din punctul meu de vedere, este veriga slabă a acestei maşini. Nu mă înţelegeţi greşit, nu e un motor rău, dar cuplul maxim furnizat sus în ture, la 4850 rpm, nu e tocmai pe gustul meu. Dacă e să mă iau după cifre cred că cel mai potrivit pentru i30 este dieselul CRDi de 1,6 litri care furnizează doar 110 CP, dar cuplul maxim este de 260 Nm distribuit de la 1900 la 2750 rpm. Unde mai pui că acest diesel oferă cel mai mic consum declarat din segment, 3,8 l/100 km cu sistem Stop & Go, 4 l/100 km fără.

În ciuda faptului că nu am avut ocazia să conduc Hyundai i30 pe o şosea virajată, suspensia pare foarte bine reglată iar la viteză mare stabilitatea este perfectă. Dacă ţin cont că pe spate suspensie indepentă, nu văd nici un motiv ca i30 să nu se comporte ireproşabil pe curbe. Direcţia are trei setări ce pot fi selectate prin apăsarea unui buton de pe volan: Confort (direcţia devine foarte uşoară şi probabil va fi preferată de doamne şi domnişoare, mai ales în regim urban), Normal şi Sport (direcţia devine mai tare dar transmite o uşoară senzaţie de artificialitate). Timoneria cutiei de viteze este precisă iar forma schimbătorului de viteze are un design plăcut şi se aşează frumos în palmă. Singurul reproş care l-aş putea face este că în treapta a doua cursa schimbătorului de viteze este mai un pic cam lungă. Pedala de acceleraţie este cu prindere din podea, o soluţie mult mai ergonomică, mai ales la drum lung, decât soluţia cu prindere de sus adoptată de marea majoritate a producătorilor auto.

În concluzie am descoperit că Hyundai i30 nu este numai o maşină frumoasă, este o maşină care te face să te simţi confortabil în interior şi îndeajuns de practică pentru utilizarea cotidiană.

Mulţumesc Ţiriac Auto Bacău şi Nelu Pintilie.