Drive-test Peugeot RCZ: paraleul

Merg liniştit pe stradă şi motorul la 2000 rpm toarce ca un tigru. Simt privirile cum urmăresc maşina ca nişte lasere de torpile sol-sol şi îmi imaginez că, dacă nu m-ar trăda vârsta, oamenii ar spune că sunt un copil de bani-gata căruia i-a luat tăticul o jucărie fiţoasă. Aşa, probabil, cred că sunt un om de afaceri care a ajuns la momentul în care îşi poate permite plăcerea de a deţine o mşină sport. Revin la realitate când realizez că pe lateralele maşinii e inscripţionat numele concesionarului Peugeot care mi-a oferit-o pentru un drive-test. Chiar şi aşa, sunt un norocos pentru că a te afla la volanul unui Peugeot RCZ e o adevărată plăcere.

N-am condus niciodată o maşină care să atragă atât de mult atenţia, iar asta-mi spune că e o maşină cu personalitate. Am auzit tot felul de epitete în timpul prezentării: bestială, OZN, bombă etc. Maşina e mai joasă şi mai lată decât lasă pozele să se vadă. Când am văzut primele fotografii oficiale cu Peugeot RCZ, am crezut ca partea din faţă e comună cu cea de la Peugeot 308, dar, în afară de faptul că respectă identitatea de marcă, diferenţele sunt notabile. La deschidere, capota dezveleşte toată partea din faţă, ca în cazul maşinilor de curse, lăsând la vedere multe componente, dintre care mi-au atras atenţia capsele detonante care saltă capota în cazul unui impact nefericit cu un pieton. După ce se termină capota faţă, încep cele două arce laterale care parcă te forţează să le urmăreşti cu privirea. Cupola, de carbon în acest caz, şi luneta sunt piesele distinctive de senzaţie, cele două cocoaşe îţi sar în ochi. Spatele lung, cu eleron escamotabil automat, ascunde un portbagaj care cred că e cel mai mare care a fost pus vreodata pe un coupe. Adică dacă pleci la Vama Veche cu nevasta ai loc de bagaj pe câteva săptămâni.

Când deschizi portierele remarci absenţa ramei geamurilor. La interior, lucrurile sunt familiare pentru oricine s-a urcat recent într-un Peugeot. Toate sunt la locul lor, numai că avem piele cusută cu aţă aparentă peste tot, plasticele sunt de bună calitate iar scaunele scoică se vor dovedi superbe pe serpentine. Poziţia de condus e ceva nou la Peugeot şi este exact cum îmi place: joasă. Ambianţa este una sportivă dar nu austeră, ai tot ce-ţi trebuie în materie de opţionale. Aripile spate, musculoase, se văd frumos în retrovizoare iar mersul cu spatele ar putea fi o problemă dacă nu ar fi senzorii de parcare. Bancheta din spate poate fi numită lejer “portbagaj cu centuri de siguranţă” pentru că dacă nu ai maxim 13 ani nu vrei să stai acolo.

Odată instalat confortabil rotesc cheia şi … oau: motorul se aude superb. Parcă îmi aduce un pic aminte de Aston Martin. Bag în viteză şi constat că timoneria e bine închegată, aşa cum ar trebui să fie pe orice Peugeot. Ambreiajul e un pic mai tare, exact aşa cum te-ai aştepta de la o maşină cu pretenţii sportive. Bag în viteză, ridic uşor piciorul de pe ambreiaj şi acesta cuplează cu o uşoară smucitură. Bestial! Toate senzaţiile pe care ţi le transmite un Peugeot RCZ te incită. Pe acceleraţii motorul se aude superb în interior, dar dacă vrei să le dai deşteptarea vecinilor, de dimineaţă, n-ai nici o şansă: evacuarea este silenţioasă, doar sunetul transmis în interior prin intermediul unei membrane speciale te păcăleşte. Dar ce frumos te păcăleşte!

Când le spuneam celor invitaţi la drive-testul organizat de Trendo Automobile că sub capotă e un motor de 1,6 litri turbo pe benzină, ce dezvoltă 200 CP, se uitau la mine cu o privire întrebătoare: “numai atât?”. Să fi văzut însă cu ce ditamai zâmbetul coborau la finalul sesiunii de drive-test. Un audi A5 cu motor de 3 litri nu a reuşit să se ţină de maşinuţa asta. Un golf GTI a rămas în urmă sa-şi spele ruşinea după prima acceleraţie. O fi având ea doar 200 de bidivii, dar are un cuplu maxim de 275 Nm disponibil începând de la 1700 rpm până aproape de 6000 rpm, o cutie de viteze etajată perfect iar maşinuţa cântăreşte în jur de 1300 kg. Trage al naibii de fain motorul ăsta, în orice treaptă. Viteze de 225 km/h se ating uşor, nu că aş fi atins eu viteza asta pe un drum public, după cum v-aţi dat seama domnilor poliţişti, am închiriat un circuit de viteză pentru teste. La aproape 2 metri lăţime şi doar 1,3 metri înălţime, Peugeot RCZ ia curbele cu o viteză de două ori mai mare decât orice maşină conduci zi de zi, asta dacă nu conduci vreun Porsche. La limită devine subvirator iar ESP-ul intervine discret. Dacă o balansezi un pic poţi să faci şi spatele să fugă în exterior. Face totul ca să te distreze.

M-a durut sufletul atunci când a trebuit să predau maşina la Trendo Automobile. Are careva vreo pilă la Moş Crăciun?

© 2011 – 2012, automotoblog.ro. Puteti prelua fragmente din text cu obligatia de a specifica sursa.