Maşina de presă – ziua 1

Prima zi a fost cam ploioasă riscând să strice planurile organizatorilor dar nu ne-am lăsat impesionaţi şi am luat maşinile rând pe rând la test. Regulamentul face competiţia interesantă pentru că noi dăm punctaje maşinilor iar dealerii ne punctează pe noi în funcţie de abilităţile la volan şi comportamentul în trafic. Din păcate, am observat că nu toţi dealerii iau lucrurile cât de cât în serios dar despre comportamentul lor voi spune mai multe la finalul evenimentului. Ce am testat astăzi!? Păi am avut un pic de treabă şi vă voi face un scurt rezumat în continuare.

Mitsubishi Colt: o maşină pe care dimensiunile o recomandă pentru trasee citadine dar motorul de 1,3 litri şi 95 de cai o face fun la condus şi bună pentru evadările din oraş. Pe computerul de bord am remarcat o viteză medie orară de 20 şi ceva km dar şi un consum mediu de 13 l/100 km. Explicaţiile agentului de vânzări legate de consum nu m-au convins, mi se pare enorm de mare chiar şi la o medie orară aşa de mică. Tunelul media aproape că lipseşte la interior ceea ce face ca spaţiul să pară mare, din păcate distanţa de la volan la schimbătorul de viteze situat la podea e cam mare.

Peugeot 207 CC: nici o surpriză pentru mine aici pentru că ştiam maşina deja. Mi-a plăcut în mod special liniaritatea şi vivacitatea motorului dar, în ciuda unei cutii de viteze perfect etajate, cursa lungă a schimbătorului de viteze penalizează reprizele rapide. Condusul cu ea decapotată e fun … dacă nu plouă.

Peugeot RCZ: nu se poate compara cu nici una din celelalte maşini testate pentru că e din cu totul altă categorie. După zâmbetul pe care-l aveau pe faţă la coborâre jurnaliştii şi blogherii, cam văd un loc fruntaş în clasament dacă nu cumva chiar primul loc. Ştiam maşina si mai multe despre Peugeot RCZ puteţi citi în recenzia mea anterioră, dar n-am putut sta deoparte aşa că am mai făcut o tură cu ea.

Dacia Sandero: voi fi scurt pentru că nu sunt multe de zis. De ce aş da 10 000 euro pe aşa ceva!? Dacă aveţi un răspuns nu vă jenaţi şi comentaţi. Motorul de 1.6 litri avea toţi cei 85 de cai acasă iar cutia de viteze e etajată corect.

Nissan Juke 4×2: îmi plac maşinile care au o doză de fun prin urmare îmi place Nissan Juke. Deseignul exterior şi interior sunt o mostră de tupeu japonez de bun gust. Super interesantă mi s-a părut consola centrală cu butoane care-şi schimbă funcţiile într-un mod simplu şi intuitiv. Pe display poţi vedea de cât cuplu beneficiezi sau ce forţe gravitaţionale înfrunţi, informaţii nu tocmai utile dar care dau un pic de condiment maşinii. Interesantă mi s-a părut şi posibilitatea de a accesa trei presătări ale motorului: normal, sport şi eco. Ce-i drept diferenţele nu prea se simt când sub capotă ai motorul de 1.6 litri 117 dar aştept să văd cum funcţionează sistemul pe motorul de 190 CP. Mi-a plăcut ţinuta de drum şi faptul că ESP-ul intervine atât de discret încât doar martotul din bord trădează funcţionarea lui.

Mitsubishi Lanser: dezamăgirea zilei. Ca design modelul îmi pare învechit dar cea mai mare dezamăgire vine de la propulsorul de 1,8 litri care teoretic livrează 140 CP. Probabil că mare parte din ei se odihnesc în portbagaj pentru că în maşină nu erau, sub capotă nici atât.

Peugeot 308 Break: recomandată pentru familişti datorită spaţiului interior. N-am putut să nu remarc, iarăşi, calitatea materialelor, calitatea ansamblării şi ergonomia interioară, mai ales că acum am avut ocazia să o compar direct cu alte modele concurente.

Renault Megane 3: motorul de 2 litri benzină 140 CP e elastic, silenţios şi cu o curbă de cuplu cu care te acomodezi imediat. Face un mariaj reuşit cu cutia de viteză automată CVT, adăugând o notă de eleganţă rulării. Când lipeşti acceleraţia de podea motorul se fixează la 5000 rpm iar cutia cu variaţie continuă face ca acceleraţia să vină uniform, fără pretenţii sportive dar şi fără îndeajunsă pentru un stil mai mult decât vioi.

Renault Fluence: fără surprize plăcute sau neplăcute. Practic pare a fi un Megane mai ieftin şi cu portbagaj. Modul de funcţionare al ambreiajului m-a deranjat un oic, dar după ce te obişnuieşti totul e rezonabil. De fapt rezonabil e cuvântul ce caracterizează cel mai bine această maşină.

Ford Focus: o maşină care mi se potriveşte. Motorul de 150 CP trage frumos, cutia de viteze e etajată corect şi cursa schimbătorului e scurtă şi precisă. Suspensia e un pic cam tare pentru drumurile din România dar dacă vrei să te joci pe serpentine e un deliciu. Maşina de test avea şi funcţie start-stop, o altă tehnologie pe gustul meu. Ergonomia consolei centrale e ciudată datorită orientării butoanelor. Forma consolei centrale îmi aduce în minte un allien, e interesantă dar parcă cam prea încărcată şi cam masivă.

Citroen C4: frumoasă tare iar caşitatea materialelor din interior pur şi simplu te ia prin surprindere. Foarte plăcută textura materialului de pe bord, atât la pipăit cât şi vizual. Din anuminte unghiuri te face să te gândeşti la catifea. Tracţiunea era asigurată de acelaşi motor de 1.6 litri 120 CP şi aceeaşi cutie de viteză manuală de pe Peugeot 207 CC, doar setarea motorului părea uşor diferită dar asta poate fi doar o impresie.

Peugeot 508: acelaşi Peugeot 508 pe care l-am testat anterior şi despre care am mai scris pe blog. În comparaţie directă cu competiţia pot spune ca francezii au făcut o treabă excelentă.

Reanault Latitude: nu ştiam că motorul diesel 1.5 DCI e atât de rafinat şi plăcut. Sunt puţine diesel-urile care m-au impresionat şi acesta este unul din ele. Motorul se turează frumos, aproape ca un benzinar, iar insonorizarea bună a maşinii te face să uiţi că sub capotă ronţăie un diesel. La interior materialele sunt fine dar nu dau impresia de lux, aşa cum m-aş fi aşteptat. Consola centrală e bine organizată şi lată, lucru care face ca piciorul drept să se simtă un pic cam înghesuit. Şi scaunele din faţă, dotate cu funcţie de masaj, puteau fi mai late şi mai confortabile. Ca design, Latitude mizează pe cartea discreţiei, un pic mai mult decât ar trebui pentru că mai era un pic şi devenea cam banală.

Mercedes E Klasse: o altă dezamăgire a zilei. Când vezi ditamai vaporul te aştepţi ca oferta de spaţiu să fie enormă, însă bordul masiv mi-a lăsat impresia că-mi invada spaţiul personal. Nota 10 pentru motrul diesel de 2,2 litri şi cutia de viteze 7G Tronic. Suspensia mă aşteptam să fie mai confortabilă, nu că nu ar fi dar totuşi e un Mercedes E Klasse.

Cam atât despre prima zi. Mai sunt doua zile.

© 2011 – 2012, automotoblog.ro. Puteti prelua fragmente din text cu obligatia de a specifica sursa.