Maşina de presă – ziua a doua

Mare parte din ziua de astăzi a fost dedicată SUV-urilor şi crossoverelor. Traseul ales nu a fost de mare dificultate dar a ţinut cont de faptul că marea majoritate a celor ce erau la volan nu aveau experienţă în off-road. Chiar şi aşa, maşinile au dovedit că sunt capabile să vă ducă la un grătar în locuri pe care nu vi le puteţi imagina decât după un asemenea test. Venind de pe şosele, unele pante mi s-au părut iniţial dificile, apoi a început să-mi placă. Coloana era condusă de, surpriză, o Dacia Sandero Stepway, pe principiul că pe unde trece un Sandero sigur trece şi un crossover. Ce-i drept la volan era un reprezentant Dedeman Automobile talentat în ale şoferiei.

Maşinile din test au fost destul de diferite. La clasa crossover au fost prezente Mitsubishi ASX, Dacia Duster, Nissan Juke 4×2 şi 4×4, Nissan Qashqai, Volkswagen Tiguan şi Peugeot 3008. La clasa SUV Mitsubishi a adus Outlander, L200 şi Pajero, Peugeot a venit cu 4007, Audi cu Q5, Volkswagen cu noul Amarok şi Suzuki cu SX4 4WD. Toate s-au descurcat super, chiar şi Peugeot 3008 care are doar tracţiune faţă şi o gardă la sol cât să urce uşor o bordură. Volkswagen Tiguan şi Audi Q5 s-au remarcat prin senzaţia de calm pe care ţi-o induc, dând senzaţia că fac totul foarte uşor. Mitsubishi Pajero, L200 şi Volkswagen Amarok sunt din cu totul altă clasă, şi-ţi lasă impresia că dacă în lumea asta există vre-un deal pe care nu-l pot urca, atunci îl vor nivela. La volanul lui Pajero te simţi pur şi simplu indestructibil.

Eram curios cum se va descurca Volkswagen Amarok, având în vedere că e ultima noutate în materie. Reprezentantul Cybernet Auto Center a fost primul care a băgat maşina în Bistriţa şi a trecut pe celălalt mal, aparent fără efort. Ajuns acolo a coborât din maşină şi a deschis capota motorului. Stai să vezi că a păţit ceva, mi-am zis, după care îl văd cu ceva în mână: un peşte. Maşina nu păţise nimic ci doar pescuise un peşte luat prin surprindere. Odată capota închisă, Amarok a continuat demonstraţia şi s-a căţărat peste tot, atât cu faţa cît şi cu spatele. Au mai intrat la apa Mitsubishi L200, Mitsubishi Pajero, Audi Q5, Volkswagen Tiguan, Dacia Duster şi Peugeot 4007. Ultimul a avut ceva dificultăţi datorate jantelor de 19 şi anvelopelor total neadecvate pentru o traversare de râu.

Reveniţi pe asfalt am trecut la testarea maşinilor care îmi mai rămăseseră nebifate pe listă.

Mercedes C Klasse mi-a lăsat o impresie mai bună decât E Klasse. Surprinzător, nu-i aşa!? Nu că m-ar da pe spate, dar designul exterior mi se pare mai reuşit iar oferta de spaţiu corectă.

Volkswagen Polo mi-a demonstrat încă o dată de ce marca germană vinde în draci. Ca design exterior, părerea mea e că e singurul Volkswagen căruia îi stă bine cu noua grilă faţă. Interiorul poate fi acuzat de o uşoară lipsă de emoţie, dar totul e la locul lui, finisarea e la superlativ, materialele plăcute la atingere iar oferta de spaţiu corectă. Nu poate fi acuzat de lipsă de emoţie ansamblul motor-cutie de viteză-suspensie, un menaj a trois extrem de reuşit. În motoraşul ală de doar 1,2 litri trăiesc în armonie 105 cai putere şi, în afară de un uşor lag turbo, nu ai ce să-i reproşezi.

Audi A1 e practic un Polo mai scump şi mai şmecher. Dacă designul exterior nu mă impresionează, la interior e altă poveste: materialele par mai bune ca la Polo, finisarea e impecabilă iar paleta cromatică sugerează veselie. Unele materiale nu mi s-au părut a fi foarte rezistente în timp dar se prea poate să mă înşel. Sub capotă e acelaşi 1,2 TSI dar cu herghelia mai mică, 86 CP, îndeajuns ca maşina să se mişte bine. Am fost avertizat că suspensia e mai dură dar nu mă aşteptam să fie chiar aşa de dură, şi asta probabil că nu deranjează în Austria dar pe drumurile din România te cam zgâlţâie.

Audi A7: motorul diesel de 3 litri şi cutia cu dublu ambreiaj mi-au plăcut. Nu-mi place exteriorul, mai ales spatele. Interiorul e finisat aşa cum trebuie să fie finasată o maşină premium, comenzile sunt ergonomice iar scaunele comode şi cu multe reglaje. Navigaţia cu Google World Map mi s-a părut foarte interesantă şi un must have. Nu m-a impresionat paleta de culori aleasă la interior, cu toate că e prima dată când nu am urât inserţiile de lemn, probabil pentru că prezentau o finisare mată.

Surpriza zilei a venit de la Suzuki Swift: pentru 11 000 euro ai o listă de opţionale care nu se regăseşte decât pe maşini de două ori mai scumpe şi nici acolo întotdeauna. OK, nu are materiale de calitatea unui Polo, dar la preţul ăsta primeşti un motor aspirat de 1,2 litri care dezvoltă 96 CP şi o suspensie delicioasă ce fac maşina să fie extrem de fun la condus. Suzuki Swift e maşina pe care am chinuit-o cel mai tare şi am remarcat o stabilitate aproape impecabilă, pur şi simplu maşina se agaţă de traictorie. Joaca se termină când tragi frăna de mână: e electrică şi e setată să nu poată fi activată din mers, prin urmare luaţi-vă gândul de la parcările laterale spectaculoase.

Închei cu gustul amar pe care mi l-a lăsat atitudinea dealerului Toyota: în ciuda faptului că pe fişă sunt trecute 4 Toyote şi un Lexus, acestea au fost retrase de la drive-test din motiv “politica importatorului”. Să fie oare politica importatorului “întâi cumperi şi apoi testezi”!?

© 2011 – 2012, automotoblog.ro. Puteti prelua fragmente din text cu obligatia de a specifica sursa.